Corn al abundenței – Rainer Maria Rilke (1875-1926)
O, corn frumos-aplecat,
spre așteptarea noastră?
Nu ești decât o înclinare-n
caliciu, deșartă-te!
Flori, flori, flori-
căzute fac un pat-
ce rotunjimi de fiori
de-atâtea fructe încărcat!
Și toate mereu revenind
provocându-ne fără odihnă,
necontenit pedepsind
inima noastră prea plină.
O, corn imens,
împlinești un mister
Un corn de vânătoare
sună lucurile cu suflu de cer.
Foto – wikipedia.org
vol. Poeme franceze, ed. Scripta, 1995
trad. Dumitru D.Ifrim