“Timpul fără de odihnă” și “Timpul regăsirii”, două volume despre emanciparea armânilor

Recent am citit primele două volume ale scriitoarei și jurnalistei Steliana Duliu-Bajdechi, “Timpul fără de odihnă” și “Timpul regăsirii” care fac parte din trilogia “Fiii Avdellei” și sunt structurate în patru mari teme: familia, comunitatea, credința și limba maternă. Întrucât am fost impresionată de talentul de povestitoare al autoarei, dar și de capacitatea sa de-a îmbina și doza echilibrat ficțiunea cu realitatea, de a concepe o scriitură în stil american m-am gândit să vă împărășesc și vouă câteva dintre impresiile mele.

Personajele de la care începe saga armânilor imaginată de autoare sunt Marușa și Katina – două prietene care se au ca surorile – și viitorii lor soți, Ianuli și Steryiu, prieteni buni la rândul lor.

Dacă primul volum se concentrează pe destinul celor două cupluri și pe dorința de autodeterminare și recunoaștere ca națiune a armânilor, în cel de-al doilea remarcăm stăruința lor pentru învățătura în limba maternă și lupta neamului pentru emancipare.

În romanul „Fiii Avdellei” sunt abordate importanța originilor și valoarea locurilor de baștină.

Comunitatea este aceea care dâ valoare familiei prin obiceiurile și îndeletnicirile sale minuțios documentate și decrise de autoare. Credința leagă familia și comunitatea, iar limba maternă o însoțește și îi evidențiază caracterul.

Ar mai fi de menționat marea temă a educației pe care o abordează Steliana Duliu-Bajdechi. Am lăsat-o la urmă deoarece o regăsim în toate cele patru teme: nu poți avea o familie armonioasă, o comunitate unită, o credință puternică și o limbă maternă vie fără educație.

Zbaterea armânilor în a-și deschide o școală în propria limbă, de a introduce liturghia și slujbele religioase în aromână sunt foarte bine punctate în carte.

Lecturând cele două volume mi-am amintit, cumva, și de operele lui Mihail Sadoveanu și Mika Waltari, renumit scriitor finlandez de la jumătatea secolului XX.

Dacă ar fi să fac o analogie cu muntele iubit de armâni, mai toate capitolele curg asemeni unui râu de munte, când repezit, când năvalnic și se încheie întotdeauna în liniște atunci când râul ajunge la șes, iar cititorul se odihnește pentru câteva secunde ca să proceseze informațiile și acțiunea. Apoi citește un nou capitol, trăiește senzația că a întâlnit un nou râu de munte cu parcursul lui sinuos și nebănuit.

Prin această tehnică, scriitoarea îi permite cititorului să mediteze la lectura avută și să aprecieze o lucrare literară deocamdată unică pe piața de carte din România și, probabil, din Europa.

“Timpul fără de odihnă” și “Timpul regăsirii”, două volume apărute la Editura Gri, editor Viorel Ilișoi

Credite foto: Cătălin Apostoaie