Pontus de Tyard (1521 – 1605), poet renascentist francez

Eu măsuram întinsa-ți răutate…

 

Eu măsuram întinsa-ți răutate

Și, pas cu pas, ținutu-i necuprins,

Și cinstea mea-ndărătnică,-ntr-adins,

Și șubreda-ți credință, din păcate.

 

Și măsuram trufașa-ți bunătate,

Și farmecul angelic neatins,

Și rîvna mea, ce mult prea sus a tins,

Răceala-ți, chinul meu lăsând stigmate.

 

Și-n timp ce răvășitele-mi simțiri

Și ale tale reci desăvârșiri

Le măsuram astfel în trist colind,

 

De zeci de ori privindu-mă-n tăcere,

Nu ți-a păsat de crîncena-mi durere

Pe care-o înduram astfel murind.

 

• volumul „Poeți ai Pleiadei”, ed. Tineretului, 1964. Traducere și note de Romulus Vulpescu, Cuvânt îniante de N.N. Condeescu

„Ființa adorată este inaccesibilă, respinge omagiul poetului. Abia tolerează un cult discret și respectuos, Nu-i displace să i se cânte frumusețile fizice și calitățile morale, să fie comparată cu zeițele Olimpului și cu fiecare din femeile celebre ale Antichității, dar nu aruncă adoratului nicio privire îmbietoare.”