Statistici educaționale din 2022

Pe bună dreptate, opinia publică de la noi s-a inflamat ca urmare a raportului OECD privitor la rezultatele obținute de elevii cu vârsta de 15 ani la testarea PISA 2022. Datele din tabele, interpretate de specialiști, ne arată teoretizarea excesivă a procesului educațional, subfinanțarea cronică a educației naționale, legătura directă dintre starea socială și materială și accesul la învățătură, faptul că și profesorii, și elevii, și părinții au alte așteptări de la sistemul formal de educație. Cei mai mulți școlari se plictisesc la ore sau sînt prost orientați, forțați să urmeze un liceu în loc de o rută profesională, iar multe cadre didactice nu au vocație și/sau nu sînt bine pregătite ori nu au posibilități materiale pentru a se perfecționa continuu. Profesorii sînt umiliți și desconsiderați prin legislație și politizarea excesivă a posturilor de conducere.

În tradiția supraviețuirii, românii s-au adaptat: au dezvoltat cu succes două sisteme paralele de școală: cel al meditațiilor finanțat de părinți sau donatori și cel al educației de dincolo de școală finanțat prin programe europene.

Erasmus+ este, cred, singurul program educațional care perfomează la nivel național și european unde elevii vin cu plăcere și învăță pentru ei și pentru viață. Nu o spun doar eu sau cele câteva mii de profesori români implicați în program, ci și o statistică. Realizată tot cu date din anul 2022. Vă invit s-o descoperiți pe site-ul Comisiei Europene.

Din păcate, nici sistemul meditațiilor, nici cel al proiectelor și programelor europene nu pot îmbunătăți prea mult realitatea. Ele sînt doar modele despre ce, cum și de ce trebuie să te reinventezi în beneficiul elevilor ca educator, funcționar, politician, administrator, partid, sindicat, asociație. Dacă nu poți, atunci eu-l tău interior trebuie să-ți șoptească discret: „- E cazul să pleci!”.

https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/9020d5f5-8f3a-11ee-8aa6-01aa75ed71a1/language-en