duminică, martie 1, 2026
Poezia noastră cea de toate zilele

Sunt dornic… Rabindranath Tagore (1861-1941)

Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai adânci-

pe care doresc să ți le spun.

Nu îndrăznesc – mi-e teamă de râsul tău.

Iată de ce îmi râd de mine și fac să izbucneasă taina mea în mii de glume.

Nesocotesc chinul meu de teamă de a nu-l nesocoti Tu.

Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai simțite,-

pe care doresc să ți le spun

Nu îndrăznesc- mi-e teamă că nu le vei crede.

Iată de ce – le prefac în minciuni, și-ți spun prin ele ceea ce nu gândesc.

Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit-

ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuință.

Sunt dornic să-ți aleg-cuvintee cele mai prețioase-

pe care doresc să ți le spun.-

Nu îndrăznesc- mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde.

Iată de ce – sunt plin de mândrie de astă putere a mea.

Te chinui – de teamă că nu vei cunoaște niciodată chinul.

Sunt dornic să mă așez-plin de tăcere- lângă tine.

Nu îndrăznesc de teamă că buzele-mi vor trăda inima.

Iată de ce vorbesc mult și fără de șir – ascunzând

taina inimii mele în astă vorbărie.

Chinui suferința mea – ca nu cumva să mi-o chinui – tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine.

Nu îndrăznesc – mi-e teamă că vei întrezări lipsa-mi de bărbăție.

Și iată de ce – vin spre tine cu fruntea sus și cu un aer nepăsător.

Privirea chinuitoarea a ochilor tăi îmi ațâță durerea lafiecare clipă.

 

Rabindranath Tagore – scriitor și filosof indian din provincia Bengal supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.

 

foto – wikipedia.org

vol. Poeme de dragoste, editura Helicon, Timișoara, 1998