Eu-rile noastre interioare în jocul amoros – filmul Follamente (2025)

Ea are undeva la 35 de ani, iar el, puțin peste 50. Ea este o femeie singură, dedicată antreprenoriatului din domeniul restaurării mobilierului vechi. El este un profesor de liceu care predă filosofie, tot singur, dar divorțat, cu o fetiță de școală primară.

Se cunosc într-un bar. El se simte atras și o invită în oraș. Ea îi întoarce invitația de a veni la masă. sâmbătă seara, chiar în apartamentul ei. Și de-aici, începe filmul…

Mă rog, nu chiar din momentul în care bărbatul, Piero (Edoardo Leo) și femeia, Lara (Pilar Fogliati) se întâlnesc la ea acasă, ci din mintea bărbatului locuită de patru personalități distincte ale eu-lui său: romanticul, rebelul, scorțosul și cusurgiul, toți având vârste diferite pentru că, nu-i așa?, în fiecare din noi co-există pe parcursul vieții și tinerețe, și maturitate, și înțelepciune.

Follamente (Eu, tu și ceilalți din mintea noastră, așa cum este tradus titlul filmului în limba română) a avut premiera oficială pe 20 februarie 2025. În prealabil a fost prezentat la TIFF 2024, iar în acest week-end, Institutul Francez a organizat o retrospectivă a filmelor din Festivalul de la Cluj desfășurat anul trecut.

Follamente a înregistrat un uriaș succes de casă în Italia, fiind considerată cea mai bună comedie din ultimii 20 de ani. Recunosc, am râs cu lacrimi pentru modul în care Paolo Genovese (care este și regizorul filmului), Isabella Aguillar și Lucia Calamaro prezintă începutul timid al unei relații dintre un bărbat și o femeie dezamăgiți de viața personală, neîncrezători în forțele proprii de persuasiune amoroasă, gafeuri în cel mai simpatic mod cu putință. Scriitura celor trei folosește expresii și situații inspirate din viață, noțiuni de psihologie comportamentală și relațională. Are jocuri de cuvinte, savoare și poante. Și mai are originalitate deoarece nu sînt doar cele patru personalități ale lui Piero, ci și tot atâtea ale Larei. Așa cum demonstrează scenariștii până la final, eu-rile interioare ale celor doi sînt aceleași, adică în Lara co-există o romantică, o rebelă, o snoabă și o cicălitoare, toate potrivite cu eu-rile necunoscutului pe care-l invită la masă dintr-un prim impuls și din dorința de a-și uita fostul partener însurat de care se despărțise recent.

Deși relația dintre cei doi pare că nu funcționează la o cină luată într-un apartament boem, amenajat însă cu multe tonuri de gri și negru, întrucât fiecare este întrerupt, pe rând, de fiică și de fostul iubit, deși îi stăpânesc timiditatea, nesiguranța, descrise excelent de dialogul interior al celor patru eu-uri, Lara și Piero ajung să facă sex și, spre dimineață, să gătească împreună micul dejun. Scena finală din bucătărie consfințește faptul că, după negocierea dintre ele, cele opt personalități interioare s-au pus de acord și-și adaptează viața din mers pentru reușita unei relații în doi. Modul în care regizorul concepe cinematografic pelicula este acela al unui teatru filmat, montat în scenete rapide de dialog, cu puțin decor (apartamentul este situat la ultimul etaj al unui bloc vechi).

Follamente este o comedie romantică despre doi oameni dezamăgiți, a căror maximă reușită nu este aceea a carierelor lor, ci a strunirii impulsurilor, a conștientizării că nu e suficient să fii romantic, visător, ci să abordezi relațiile amoroase cu maturitate și ceva pragmatism.

De ce mi-a plăcut producția și am râs copios nu numai la glume? Din două motive: primul pentru că, după primele minute de vizionare, mi-am amintit de lucrarea Cum să le spun… – Process Communication (ed. Trei, 2015, trad.Felicia și Ciprian Moga) semnată de cunoscutul psiholog francez Gérard Collignon (pe care am avut onoarea să-l și intervievez) și al doilea pentru că m-am regăsit acolo, în antreprenoarea cu cele patru personalități.

PS – Filmul Follamente (Eu, tu și ceilalți din mintea noastră) intră în cinematografele românești din 11 iulie.